Pr. NICOLAE TĂNASE
[Cuvânt rostit la mormântul Părintelui Nicodim Mândiţă, în anul 2000.]

O să spunem câteva cuvinte pentru că noi, preoţii, suntem datori să predicăm despre ce este la zi. Aşa de pildă, nu mai amintim despre Arie. Nu mai predicăm împotriva arianismului, pentru că nu mai este. Dar când iehoviştii vin şi spun că Fiul nu este de o fiinţă cu Tatăl reluăm predica despre Arie şi câte blasfemii a adresat el Mântuitorului Hristos.Nu mai vorbim astăzi împotriva pavlicienilor, pentru că nu mai sunt, dar dacă această erezie o să reînvie, iarăsi o să vorbim. Şi atunci, în ce mă priveste, întotdeauna m-am întrebat, ce ar face Părintele Nicodim astăzi? Despre ce-ar vorbi el azi? Că despre ce-a vorbit atunci, stim. Dar astăzi? Şi cărtile care s-au tipărit, apare când una, când alta. De ce? Pentru că întotdeauna ne-am pus întrebarea: „Ce carte ar tipări Părintele Nicodim acum, dacă ar fi aici între noi?”

Şi acum vă pun dvs. o întrebare cu constiita că dacă ar fi aici printre noi acum în mod vizibil, cred că v-ar pune aceeasi întrebare:

– Unde se fac astăzi cele mai multe avorturi? Nu se fac la spital, nu la ginecologie, nu la cabinete particulare, ci în biserică. Asa să stiti dvs. care trebuie să plecati de acum cu această veste tristă, că cele mai multe avorturi se fac în biserică.

În biserica de zid, nu în biserica spirituală, să nu înţelegem greşit. Biserica este de zid, de lemn, de materie şi biserica sufletelor. Aici înăuntru se fac. Vă arăt. Vă dovedesc. Femeia se poate afla în faţa altarului şi în momentul acela se face în ea un avort. Poate că preotul este cu mâinile în sus pentru sfinţirea Darurilor, şi în burţile femeilor se săvârşesc avorturi. Ne-o spun medicii. Medicii ne spun că după zămislire copilul, timp de şapte zile, merge din trompă în uter. În alte şapte zile, încearcă să se lipească de uter şi se face placenta sau casa copilului. Şi în alte şapte zile, total 21, are loc prima zvâcnire a inimii, dar până atunci a fost viu, cu sistem nervos. Medicii ne-o spun. Ştiinţa ne-o spune.

Dar tot ei ne spun că un om poate vieţui nelipit de uter 14 zile, 7+7, după aceea moare. De aceea trebuie să se lipească de uterul mamei, de sânul matern, ca să înceapă să se hrănească din mamă.

Ei, bine! Steriletul împiedică lipirea copilului de uter şi copilul moare şi se produce avortul.

Anticoncepţionalele fac acelaşi lucru prin toxicitatea care se creează.

Sunt sigur că părintele Nicodim ar fi tunat şi ar fi fulgerat aici acum dacă ar fi ştiut asta. Şi ar fi scris un maldăr de cărti împotriva acestui păcat, la care duhovnicul nu mai stie ce să facă. Acum noi întrebăm o femeie: „Câte avorturi aţi făcut?” Şi răspunsul poate fi: „Nici unul, unul, două, trei, treizeci…”. Poate să spună o cifră. Şi în funcţie de asta şi de căinţa ei, şi de canonul pe care î-l dăm, noi stabilim când se împărtăseste.”

Acum urmează noi, duhovnicii, să punem întrebarea: „Câte avorturi aţi făcut?” şi să primim răspunsul: „Nici unul!” Şi să revenim cu întrebarea de care vorbeam şi să ne spună: „Nu ştiu”, că n-are de unde să ştie, că nu ştie că se produce, că nu se produce.

Şi atunci să stim noi, că acuma urâciunea pustiirii stă în locul cel sfânt, pentru că se omoară om în biserică. Asta-i problema.

Am venit aici la mormântul părintelui. Brazi; drum; peste munte; frumuseţe. La ce folos? Fetele noastre merg la doctor şi împiedică naşterea copiilor, folosind anticoncepţionale. Sunt avortive.

O să strigăm la Dumnezeu: „Doamne, dă-ne apă!” Dumnezeu va zice: „Nu”. „Doamne, dă-ne aer!” Dumnezeu va zice: „Nu. Nici aer n-aveti voie!”

De aceea, aşa urmează să ne stingem. De ce? Pentru că „înainte de a te fi urzit tu în pântecele maicii tale, te-am cunoscut Eu, şi înainte de a ieşi din pântece, te-am sfinţit”, zice Dumnezeu în cartea Proorocului Ieremia 1,5.

Acesta este textul din Scriptură care-ţi arată că cine luptă împotriva vieţii este criminal. Nu numai cine omoară, ci şi cine luptă. De aceea vă spun aceste puţine cuvinte în speranţa că veţi duce aceste cuvinte mai departe. Pentru că nu ne mântuim dacă facem numai noi binele, ci şi dacă determinăm pe alţii să facă binele.

Contraziceti medicii! Contraziceti tinerele care cred că au scăpat fără să facă crimă! Ele fac crimă, şi riscul este a face crimă în biserică. Nu ştim când, pentru că nu ştim când se zămisleşte, pentru că Dumnezeu este prezent în momentul zămislirii, căci în momentul acela dă sufletul care se uneşte cu trupul.

De aceea ne permitem să vorbim aici lângă biserică şi bisericii sufletelor dvs. despre aceste lucruri, care nu sunt lucruri secrete, nici lucruri ruşinoase, sunt lucruri care arată măreţia creaţiei lui Dumnezeu.

Savanţii au ajuns la concluzia că apariţia vieţii, zămislirea, este o minune mai mare decât universul. Când mari oameni au descoperit galaxiile, constelatiile, au spus: „Iată măreţia creaţiei lui Dumnezeu”. Dar există o măreţie mai mare: zămislirea, la care noi suntem împotrivă.

Ne plângem de sectanţi, ne plângem de satanişti, ne plângem de buletinele cu semnul lui antihrist, ne plângem de discoteci, ne plângem de lipsa la biserică. Acestea sunt probleme mici.

Aceasta-i marea problemă a Bisericii Ortodoxe: omorârea copiilor în pântecele mamelor în biserică. Şi precum Dumnezeu plouă peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi, tot aşa Dumnezeu ne va rade pe toţi, drepţi şi păcătoşi. De ce? Pentru că iată, ne silim ca fata noastră să devină învăţătoare, să devină profesoară.

Pentru ce atâta silinţă? Costă mult. Meditaţii cinci ani, patru ani. De liceu, de scoală, de facultate, de întreţinere, de internat, o anumită îmbrăcăminte, că nu poti trimite copilul oricum acolo între alţii. La ce acest efort? Cui vor preda aceste profesoare? Cui? Brazilor? Bătrânilor? Cui?

O şcoală din Bucureşti, în toamna anului 1998 a dat şase clase de-a-ntâia. În toamna anului trecut, 1999, au intrat în clasa întâi patru elevi. Cui o să predea aceste fete care ne silim să devină învăţătoare şi profesoare? Dar medicii care se formează, cu ce o să se ocupe? Cu bătrânii.

Ştiţi că 86 din 100 de copii abandonati, fără mamă, fără tată, sau în orfelinate, pleacă în afara ţării şi numai 14 râmân în ţară?

De ce noi românii nu tăbărâm pe orfelinate şi pe crese? Pentru că suntem ortodocşi. Pentru că ne batem continuu în piept: dreapta credintă. Ce dreaptă credintă este asta când tu stai acasă şi putin te interesează? Şi citeşti Psaltirea o dată în zi, de patru ori pe zi faci pravila. Ce ortodox eşti tu, şi lasi copiii să devină americani, să devină baptişti, să devină evanghelişti, să devină mormoni? Tu care te rogi. Tu ce faci? Ortodocşi creştini.

Unde sunt copiii dvs. care i-aţi luat din creşe? Să vă văd alături de doi copii, de şase copii, de opt copii; unde sunt? Unde e verificarea Ortodoxiei? Asta este verificarea Ortodoxiei.

Vă spuneam acum un an. Am vrut să botezăm 12 copii, doi i-am botezat şi zece naşi au rămas cu pânza albă în mână, în braţe. Au făcut şi ei efort şi au cumpărat lumânare şi hăinuţe şi pânză şi au rămas aşa, în maternitatea Polizu. De ce? Pentru că asistenta sefă a spus:

– Nu. Ăstora n-aveţi voie să le daţi un nume.

– Dar cum la ăştia am avut voie şi la ăştia nu?

– Prima conditie a înfierii lor, a fost nebotezarea lor.

– Dar cine a pus această condiţie?

– Baptiştii americani.

Deci: „Ortodocşilor, mergeti voi în rai şi copiii la baptişti! Mergeţi!”

Eu aşa cred că v-ar spune Părintele Nicodim aici: „Asaltaţi creşele, asaltaţi orfelinatele, asaltaţi leagănele şi luaţi copiii de acolo, înfiaţi-i sau creşteţi-i, faceti orice, numai salvaţi România!” Că România piere. Are 11 milioane de copii avortaţi din 22 de milioane populaţia tării. Are peste 40 de milioane copii avortaţi, aşa cum v-am spus, copii care au fost avortaţi fără să se vadă, prin anticoncepţionalele care se găsesc la orice colt, la orice farmacie şi ieftin.

Să ştiţi că producerea anticoncepţionalelor este scumpă. Dar precum aţi văzut în anii trecuţi că se făcea compensare la unele alimente, tot aşa se face compensare şi finanţare din afară, pentru că nu putem intra în Europa un popor ortodox care naşte, care perpetuează. Nu se poate aşa! Ni se impune să admitem homosexualitatea, şi aproape am admis-o; Ni se impune să admitem divorţul rapid, şi l-am admis. O familie fără copii şi fără partaj pleacă dimineaţa la opt la tribunal şi la 12 este deja divorţată. Vă aduceţi aminte că înainte dura şase luni, opt luni. Oamenii se mai împăcau, se mai gândeau, nu prea mai aveau bani. Iar acum nici nu există taxă pentru divort, e nimica toată.

De ce? Ca să ne distrugem. Dar asta cu voia noastră şi nu acuzăm pe nimeni. Şi ce mai trebuie să mai facem ca să intrăm în Europa? Trebuie să acceptăm căsătoria de probă. Şi am început s-o acceptăm. Şi noi dăm de mâncare fetelor noastre care trăiesc curve. Oficial e cu el la braţ. E oficial. Tot satul vede, dar nimem nu zice nimic.

Noi dăm de mâncare şi ajutăm. Nu ne debarasăm. Nu ne unim sus părinţii să vedem: „Măi, ce facem cu copiii noştri? Uite, ăştia se încearcă, se probează!”

Căsătorie de probă! Auziţi dvs. ce-am împrumutat noi de la Occident. De ce n-am împrumuta noi de la Occident ordinea? De exemplu: vă dăm anafură şi dvs. vă îngrămădiţi. De ce vă îngrămăditi? De ce n-am împrumuta noi de la Occident ordinea? Punctualitatea?

De ce-am împrumutat aceste lucruri rele, distrugătoare neamului? Şi atunci că vă daţi seama că nu ne-am adresat dvs., că sunteţi de două zile pe drum, dvs. tot veniti aici, că mormântul acesta ne tot aduce lângă el – ne-am adresat celor cărora dvs. le veţi vorbi începând de mâine. Dumneavoastră acum veţi deveni nişte predicatori.

Dar nu nişte predicatori care spuneţi lucrurile puternic, ci nişte predicatori care duceţi numai cuvântul. „Uite ce-am auzit! Nu mi-a venit să cred. Uite. Chiar aşa este? Să verificăm, este? Să mergem!” „Domnule doctor, poftiţi crucea în mână, poftiţi icoana, fotografia mamei dvs. sau ce aveţi mai drag. Ce mai aveţi drag? Soţie, copii. Bine. Puneţi mâna pe tot, şi spuneţi-ne ce sunt anticoncepţionalele? împiedică formarea omului, concepţia, sau ucide după 14 zile de la concepţie?”

Şi doctorul dacă atunci o să aibă frică, cu mâinile pe cruce, pe Evanghelie, pe ce are el mai scump, o să ne spună adevărul. Nu minciuna care-i vinde marfa. Nu minciuna cu care a făcut contract cu farmacia. Pentru că el dacă spune aşa, farmacia vinde.

Am călătorit la o conferintă împotriva avortului şi am văzut, ceea ce cred că o să apară şi la noi, că noi luăm tot ce-i rău. Am văzut niste cutii imense şi băgai bani, puţini bani, cât pentru o pâine, şi-ţi veneau şase prezervative pe loc. Cum sunt automatele de cartele pentru telefon. Şi de acolo le luau.

Dar zic: „Dar de ce a fost nevoie de aceste automate şi nu le vindeţi la farmacie?” Zice: „Unii copii se jenează, părinte, şi ca să nu se jeneze au astea în gară, la scoală, în curtea scolii”.

Am văzut cu ochii mei. Nu am auzit, am văzut! Ce facem? Ne schimbăm sau nu? Dacă nu ne schimbăm, nu ne mai întâlnim la anul. Nu mai putem. Se va întâmpla ceva.

Am trecut în anul 2000, nu am predicat asta până acum, pentru că este o psihoză. Avem de-a face cu o psihoză. Am avut de-a face cu psihoza anului 2000. Sfârsitul lumii e în mâna noastră. Dacă ne îndreptăm, îl depărtăm de la noi. Dacă nu ne îndreptăm, îl apropiem. Dacă nu ne îndreptăm, sfârşitul lumii poate să fie în orice moment.

Fraţilor, să avem convingerea că azi lipseşte Părintele Nicodim. El e prezent cu duhul, dar ne lipseste pentru că nu e altul încă să mânuiască cuvântul şi să sesizeze gravitatea trăirii noastre acum. De aceea e greu şi grav că nu mai este. Că nu s-a ivit altul ca să sesizeze acestea, cum a sesizat el la vremea lui. Aţi citit. Unde pătrundea el dispăreau cârciumile, lăutarii. Nu mai era nimic. Era numai: „Pre noi înşine şi unii pe alţii, şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm”.Amin.

EFECTELE SECUNDARE ALE MIJLOACELOR ANTICONCEPTIONALE
[După dr. med. Rudolf Ehmann, Mijloacele anticoncepţionale. Efecte secundare fatale despre care nu se vorbeşte, articol publicat în revista „Porunca iubirii”, nr 4-6, 2000; 1, 2001.]

Începând din secolul trecut, folosirea mijloacelor anticoncepţionale a devenit foarte răspândită. Aparent, acestea nu aveau nici un efect secundar. Reclama bine organizată le prezenta ca şi inofensive. Dar, precum a arătat utilizarea lor îndelungată, ele nu sunt aşa de nevinovate pe cât par. Efectele lor s-au putut observa pe mai multe planuri, începând de la sănătatea fizică şi psihică a femeilor care le foloseau, până la modificări dramatice în structura demografică a tărilor în care sunt utilizate pe scară largă.

Aşa cum remarca un medic englez, dr. med. Ellen Grant, în cartea sa „The Bitter Pill” (Pilula amară): „Sănătatea femeilor a fost jertfită pe altarul planificării populaţiei”.

Efectele în plan demografic au dus la îmbătrânirea populaţiei ţărilor occidentale, unde copiii şi tineretul ocupă procente din ce în ce mai mici. Dacă ţări ca Germania, Franţa etc. nu îşi vor schimba politica, se va ajunge, urmând evoluţiile demografice prezente, ca populaţia autohtonă să dispară sau să fie înlocuită de imigranţi din alte zone ale lumii.

De asemenea, dacă se vor urmări doar interesele de moment şi de satisfacere a plăcerilor, efectul logic al lipsei de responsabilitate faţă de copiii nenăscuţi, va fi transferul acestei mentalităţi şi asupra celor bătrâni. Dacă cei care iau decizii nu vor mai considera necesară întreţinerea bătrânilor din ţară, atunci se va lua în calcul şi introducerea unei pilule a morţii (eutanasia).

Mijloacele contraceptive :

  • Spirala sau steriletul a apărut la începutul sec. XX. Ea este în primul rând un mijloc avortiv timpuriu. Prin producerea intentionată a unei congestii de iritatie în tesutul conjunctiv uterin, implantarea embrionului este împiedicată şi acesta moare. Ca şi efecte secundare se pot cita infecţiile, perforaţii ale uterului cu pericolul rănirii intestinului, sângerări, dureri. Începând din 1987 datorită proceselor intentate companiilor producătoare, în SUA s-a renunţat la folosirea spiralelor, acestea fiind fabricate doar pentru export.
  • Prezervativul
    S-a constatat statistic că el nu oferă protecţia care o pretinde, atât în ceea ce priveste contracepţia, cât şi în evitarea propagării SIDA.
  • Spermicide – supozitoare, săruri alifii, spray-uri, tampoane.
    Incertitudinea împiedicării fecundării prin acest procedeu nu este nevoie să mai fie scoasă în evidenţă. Au tot un efect avortiv timpuriu.
  • Sterilizarea se realizează pe cale chirurgicală.
    Intervenţia nu este lipsită de riscuri şi aceasta mai ales în cazul femeilor, la care este necesară anestezia totală şi deschiderea abdomenului. Urmările pe termen lung ale sterilizării sunt sarcini extrauterine, tulburări ale ciclului menstrual, tulburări psihice. În 1986-1987 ginecologii americani şi-au afirmat deschis consensul de a aplica deosebit de restrictiv sterilizarea.
  • Pilula anti-baby a început să fie comercializată la începutul anilor ’60, beneficiind de multă reclamă care o prezenta ca nevătămătoare. Luată de femei fără prea multă gândire şi prescrisă fără grijă de medici, ea a devenit mina de aur a vânzătorilor de pilule şi medicamente. Nu a trebuit să treacă multă vreme pentru ca să se constate efectele importante asupra întregului organism pe care le avea pilula, care de fapt intervenea în ciclul de reglare hormonală a corpului feminin, deconectându-l de la ritmul natural.
    La 10 ani de la introducerea pilulei apăruseră deja 600 de lucrări stiintifice despre efectele colaterale ale acesteia. La sfârsitul anilor ’60 una dintre cele mai bine vândute cărţi din SUA a fost cea a Barbarei Seamon – „Procesul doctorilor împotriva pilulei”, în care se descriu toate efectele secundare mai importante pe baza unor anchete pe lângă ginecologi americani de renume. Între acestea se menţionau: efecte secundare cardiovasculare şi cerebrovasculare (infarct cardiac, îmbolnăviri ale sistemului circulator, hemoragii cerebrale, tromboembolii), favorizarea de infectii (urmare a libertinajului sexual care a devenit posibil prin utilizarea pilulelor), riscul de cancer (cancer de sân în special cancer de piele, cancerul ficatului, cancer al ţesutului mucoasei uterine) tumori benigne, modificări în aparatul digestiv, tulburări oculare, tulburări psihice (înrăutăţire a afectivităţii, dezechilibru, depresie, modificări de personalitate), sterilitate.

În concluzie, se poate spune că niciodată până acum nu s-a mai administrat un produs farmaceutic atât de puternic, cu atât de multe efecte necunoscute, unor oameni sănătoşi, fără ca să existe necesitate din punct de vedere medical. Niciodată până acum nu s-a mai permis prezenţa în comerţ a unui produs farmaceutic cu atât de multe şi grave efecte secundare cunoscute ca şi aceste pilule. Niciodată până acum un produs farmaceutic nu a adus atâţia bani industriei farmaceutice. În SUA pilula este desemnată ca şi cel mai mare furnizor de bani pentru farmaceutică. Aşa cum constata un cercetător, Joyeux: „Dacă apar una sau două publicaţii ştiinţifice care arată pericolele legate de pilulă, atunci în mod sigur în luna urmatoare se dau publicităţii luări de poziţie care sustin exact contrariul, pentru a neutraliza urmările prea periculoase pentru industria farmaceutică”.

Pe de altă parte, deşi era prezentată ca un inhibitor al ovulatiei, s-a putut constata că pilula este tot un mijloc de avort timpuriu, potrivit studiilor independente întreprinse de medici germani, olandezi, americani etc. Adeseori ovulaţia are loc şi atunci copilul moare, fiind lipsit de hrană, deoarece pilulele usucă glandele care ar trebui sa i-o asigure. În SUA, la Congresul „Federaţiei Naţionale a Avortului” din 1985, cu ocazia discuţiilor asupra planificării familiei, s-a ajuns la următoarea formulă adoptată de congres: „Nu vă faceţi iluzii. Pilula şi spirala sunt avortive”. Astfel, adevărul a ieşit la iveală, deşi mulţi ani s-a căutat să se ascundă efectul de avort timpuriu al pilulei şi spiralei, ştiindu-se foarte bine că o divulgare promptă a acestui fapt ar fi determinat multe femei să se abţină de la folosirea lor.