de Elena Dinu-Gavrilă – 29.06.2007

În pământul românesc dintre Dunăre si Mare
Ai aprins, Sfinte Andrei, candelă nemuritoare
Si ca semn al dăinuirii unui neam născut creştin,
Avem sfintele odoare mărturii – ogoru-i plin!Dunărea ne este-alături ca o binecuvântare
La Dervent ruga-i făclie ! Loc străvechi de închinare.
Preacinstita, preamărita, Crucea Domnului Iisus
În Gradina Dobrogei, flori de leac pe răni ai pus
Răsărită din sămânţa de creştin adevărat
Ai crescut in bogăţia lacrimilor ce ţi-am dat
Ploi si vânturi mângâiară peste veacuri trupul tău
Ni te-a dăruit, minune, Milostivul Dumnezeu
Prigonită-n vremuri grele, necinstită de păgâni,
Sabie si pavăză ai rămas pentru creştini.
Steag biruitor de luptă împotriva celui rău ,
Te-a sfinţit suprema jertfă – Iisus – Om si Dumnezeu.
Lângă tine mă cutremur – sunt nevrednic, păcătos
Să m-ating de altarul jertfei Domnului nostru Hristos.
Cruce sfântă si iubită, pomul vieţii, semn ceresc,
La piciorul tău ard lacrimi, suflete se dezrobesc,
La piciorul tău se-nchină şi pământ şi cer degrasbă,
Şi puternică se face toata inima cea slabă.
Dă-mi Stăpane-al meu putere să iau crucea, să-ţi urmez
Iar din bogăţia lumii, doar iubirea-Ţi să păstrez!