Se spunea despre micul Ioan tebanul, ucenicul avvei Ammoé, că a slujit bătrânului, care era bolnav, vreme de doisprezece ani, şi şedea cu el pe rogojină. Bătrânul însă nu-l băga în seamă, şi, măcar că se trudea mult pentru el, niciodată nu i-a spus bătrânul „fii mântuit!”. Când trăgea să moară, când au venit bătrânii, l-a apucat de mână şi i-a spus: fii mântuit, fii mântuit, fii mântuit! Şi îl încredinţă bătrânilor, zicând: el e înger, nu om.

Pentru Ioan tebanul, Patericul Egiptean