Se spunea despre avva Ioan Colobós, că i-a zis odată fratelui lui mai mare: vroiam să fiu fără grijă, aşa cum sunt senini îngerii, nelucrând, ci slujindu-i neîncetat lui Dumnezeu.
Şi şi-a dat jos cămaşa ieşind în pustie, iar după o săptămână s-a întors la fratele lui. Când a bătut la uşă, l-a auzit zicând, până să deschidă:
– Cine eşti?
– Sunt Ioan, fratele tău.
– Ioan s-a făcut înger şi nu mai e cu oamenii.
– Eu sunt – l-a rugat el.
Şi nu i-a deschis, ci l-a lăsat să se amărască până dimineaţa. Apoi i-a deschis, zicându-i:
– Eşti om, trebuie să lucrezi iar ca să mânci.
– Iartă-mă, s-a căit el.

Pentru avva Ioan Colov, Patericul Egiptean