Spunea avva Nichita despre doi fraţi, că au mers să locuiască împreună. Unul dintre ei se gândea: „dacă vrea ceva fratele meu, aceea fac”. La fel se gândea şi celălalt: „o să fac voia fratelui meu”. Şi au trăit ani mulţi cu multă dragoste. Văzându-i duşmanul, s-a dus să-i despartă, şi s-a pus în prag, arătându-se unuia ca un porumbel, şi celuilalt ca o cioară.

Unul zise:
– Vezi porumbelul de colo?
– E cioară.

Atunci au început să se certe, unul zicând una, altul alta, apoi s-au ridicat şi s-au bătut până la sânge, spre desăvârşita bucurie a vrăjmaşului, şi s-au despărţit. După trei zile îşi veniră în fire, şi şi-au cerut unul altuia iertăciune, adeverind fiecare dintre ei ce credea a fi pasărea văzută; şi înţelegând că fusese bântuirea vrăjmaşului, au rămas până la sfârşit nedespărţiţi.

Pentru avva Nichita, Patericul Egiptean