de Valeriu Gafencu

Frate dragă, din grădină,
Îţi trimit în dar un crin,
Să-ţi mângâie lin privirea,
Cu veşmântul lui divin.

Floare dragă, floare dalbă,
Cât de mult aş vrea şi eu,
Îmbrăcat în haină albă,
Să mă duc la Dumnezeu.

Răsădit acolo sus,
În grădina minunată,
Să-mi simt viaţa’mbălsămată,
Cu iubirea lui Iisus.

Plâng înăbusit în noapte
şi suspin cu glasul stins,
Dă-mi veşmântul alb de nuntă,
Cu crini minunaţi încins.