de Sfântul Ioan Iacob-Hozevitul

Rămas de mic orfan pe lume,
Ca un copil al nimănui,
Mi-am pus nădejdea mea spre Domnul
Cerând de-a pururi mila Lui

Bunica, Dumnezeu s-o ierte,
Mi-a semanat de timpuriu
În suflet tainele credinţii
Şi rodul lor mă ţine viu

O, scumpa mea batrană sfântă
Eu, tot ce am iţi datoresc,
Căci m-ai adus la cunoştinţa
Părintelui Celui Ceresc

„Când tatăl meu” (cum zice psalmul)
„Şi mama mea m-au părăsit,
Atuncea Domnul cel din ceruri
La sânul milei m-a primit

Deci, suflete al meu smerite
Întraripează-te mereu,
Prin rugăciune prea fierbinte
şi dragoste spre Dumnezeu.

Privind în inimă cu mintea
Să cauţi tainicul izvor,
Din care viaţa se adapă
Cu darul cel mântuitor

Urmează calea mântuirii
Trăind în pace singurel
şi toată grija cea lumească
S-o lepezi astăzi pentru El.