Între timp aflasem însa ca parintele Elefterie, marele duhovnic ce avea sa plece apoi la Dervent, se afla în perioada aceea la Secu, si-am hotarât sa ajung la el. Am si plecat într-o seara la Târgu-Neamt, la niste prieteni apropiati, urmând ca dimineata sa ajungem la Secu. N-am ajuns. Uimite ca ne punem nadejdea în “minuni”, gazdele noastre ne-au sfatuit sa cautam mai degraba un medic bun, ba ne-au si programat telefonic la Spitalul C.F.R. Iasi, la un medic celebru al timpului. La Iasi, i s-au facut din nou toate investigatiile posibile, dar fetitei nu i s-a gasit nimic. Am avut trimitere la neurologie, la neurochirurgie, la Psihologie infantila nr. 7 de la Socola. Fetita se simtea tot mai rau, desi nu-i iesea nimic clinic.

Gândul meu era tot la Dumnezeu, ca singurul ce ne putea ajuta. Am ajuns iarasi acasa, cu gândul hotarât ca nu-mi mai ramasese nimic de facut decât sa merg la Parintele Elefterie. Si am mers! Când m-a pus sa dezbrac copilul, a fost foarte mirat de pielea ciuruita peste tot de injectii si mi-a spus: “De oe otraviti corpul copilului cu injectii, cum se otraveste pamântul cu chimicale?”. I-am explicat ca e banuita de o tumora la cap. Atunci mi-a spus sa o apropii de el, i-a luat capul între palme, a apasat-o în anumite puncte si a spus ca fata nu are absolut nimic la cap. Apoi a pus-o sa deschida gurita si atunci a spus ca are o infectie puternica în corp, fiind o minune ca n-a murit. Era o infectie grava, ce nu cedase la 45 de injectii cu penicilina si la toate medicamentele date în spital. Desi n-a vazut analizele, desi nu-i spusesem nimic, parintele descoperise ce avea. Atunci mie mi-a venit rau în chilia parintelui, am iesit afara, iar fetita a ramas. Mai târziu, când am întrebat-o ce i-a facut, mi-a zis ca nimic, se rugase cu mâinile asezate pe capul ei. Cum sa va explic ce-a urmat, ca sa pot fi crezuta? Imediat ce am pornit catre Târgu-Neamt, pe drum, fata a cerut mâncare, privirea îi era limpede, nu mai avea stare de voma, nu o mai durea capul, în tren, s-a jucat prin tot vagonul. Din gara la Pascani pâna la bloc a topait, a zburdat pur si simplu. A doua zi, am dus-o la scoala. A recuperat foarte usor materia pierduta într-o luna si ceva. Acum are 20 de ani, este studenta la Stiinte Economice în Iasi, a terminat cu medie mare anul II. De atunci, de când avea 7 ani, si pâna acum, n-a mai avut absolut nimic, niciodata. Dar a ramas cu dorinta de a merge la Mănăstirea “Dervent” sa aprindă o lumânare la capul Părintelui Elefterie, al carui mormânt se afla acolo. Acest miracol dumnezeiesc s-a întâmplat în casa noastră şi as vrea sa ştie toata lumea ca este adevarat.

MARIA PRICOP – Pascani

FormuIa AS – Anul XIV, nr. 636, octombrie 2004,*19