de Costache Ioanid

Pe cărările razleţe
dintre zâmbet şi suspine,
ţi se pune o-ntrebare:

Pentru cine,
spune,
pentru cine oare
e atâta frumuseţe,
e atâta gingăşie
într-o floare ?Pentru cine s-ar desprinde
din broaboada
de zăapadă
ghiocelul în april,
dacă n-ar fi ochi să-l vadă ?
dacă totu-i inutil ?
Pentru cine-n miez de roadă,
sorb şi strâng în ei culoare
pentru vara următoare
embrionii
din begonii,
dacă totul e-o-ntâmplare ?

Pentru cine-şi ţese-n casă
haina pală
de vestală
cu lumini de diamant
floarea albă de mireasă,
dacă totul e neant ?

Pentru minţile obtuze
de bondari şi buburuze ?

Pentru fluturii ce sboară
în zig-zaguri pe afară ?

Oare viespile ursuze
sunt iniţiate-n artă ?
oare bărzăunii trupeşti,
plini de miere pe musteţi,
sunt sensibili,
sunt estei ?

Oare-ar sta flămând bondarul
de n-ar fi subtil decorul
şi nu şi-ar abate sborul
în grădinile bogate,
dacă florile de crin
n-ar fi … proporţionate ? …
n-ar avea acea prestanţă
ca de clopot florentin ?
n-ar avea varietate
de culoare şi nuanţă
de la alb pân’ la carmin ?

Nu cumva pretind … culbecii
să dezvolte-atâtea specii
rozele îs liliecii ?

Nu.

În floare e-un mister !
Floarea e un mesager,
e un martor,
o solie,
e un înger din Eden,
care-aduce-n valea morţii
o înaltă mărturire
în culoare,
în proporţii,
în mireasmă
şi-n desen.

Omule cu mintea plină,
du-te-o clipă în grădină,
treci prin văile-înflorite
şi te uită la sulfină,
la bujori, la mărgarite,
la conduri, la inimioare,
la gherghina din cărare,
la năframa de mătase
ce ne-o dărue ciclama !

Lasă-te să te desfete
ochii-adânci de violete,
clopoţeii cu trei cupe
si narcisele trompete !

Si ia seama !

Daca inima-ţi rămâne
ca un bulgăr, ca o piatră,
ca un bolovan în vatră …
leapăd-o !
zdrobeşte-o-n coiburi !
Sparge-o pe ilău cu dalta !…
Şi apleacă-te în rugă
să ceri alta !

Dar de simţi o-nseninare,
un surâs şi o blândeţe,
care vine
să te-aline
de povară,
de tristeţe,
tu apleacă-te şi spune:
„Surioară,
pentru cine,
spune, pentru cine oare
e atâta frumuseţe,
e atâta gingăşie
într-o floare ?”
„Pentru cine ?…

Pentru om !

Pentru voi Făuritorul
şi-a ascuns in floare dorul,
în petalele de aur
de fior şi de lumină,
ca în opera divină
să cunoaşteţi
AUTORUL … „