ieromonah ATAL TOMA

„Iată eu trimit Îngerul Meu înaintea feţii Tale care va pregăti calea Ta”

Fraţi creştini ortodocşi,
   Iată-ne intraţi deja în praznicul Botezului Domnului şi Mântuitorului Nostru Iisus Hristos. Evanghelia de astăzi ne vorbeşte despre botezul lui Ioan, şi despre proorocirile vechiului testament despre acest eveniment. Nu vom insista asupra lor, dorind, pentru lungimea sfintei slujbe de astăzi, să scurtăm pe cât posibil cuvântul nostru. Însă considerăm că este necesar să amintim cine este Sfântul Ioan Botezătorul. Sfântul Ioan botezătorul este singurul Fiu al preotului Zaharia si a sfintei Elisabeta, sotia acestuia, şi totodată verişoară a Maicii Domnului. Mama Proococului rămâne însărcinată la bătrâneţi, deşi toată viaţa a avut pântecele sterp, după o vedenie a soţului ei, proorocul Zaharia, avută în Sfânta-Sfintelor, altarul templului lui Solomon. El este rodul lacrimilor, a rugăciunilor, a răbdării, a nădejdii, a dragostei sfinte şi curate de Dumnezeu şi de semeni , a smereniei şi nu în ultimul rând al credinţei părinţilor lui Sfinţi. Se naşte proorocul Ioan. Se naşte şi fuge împreună cu mama lui de furia lui Irod care omora pruncii din hotarele Bethleemului.   Pe preotul Zaharia îl omoară soldaţii pentru că nu spune unde a ascuns copilul. Toţi stiau minunile de la naşterea lui Ioan Proorocul, şi credeau că el este Mesia, si au vrut în mod expres să îl ucidă, crezând ei că Mesia va fi un rege pământean care va face din poporul evreu stăpân al omenirii. Aşadar tatăl Sfântului este ucis chiar în templu, în timp ce slujea. Mama acestuia fugise în munţi cu pruncul. Nu ştim sfârşitul mamei Proorocului. Ştim doar că proorocul trăieşte în pustia Iordanului, mâncând doar lăcuste, şi miere sălbatică, toată viaţa lui, nebând băutură ameţitoare, purtând o haină din păr de cămilă, aspră şi înţepătoare, şi având totdeauna mijlocul încins cu un brâu de piele. Aşa ni-l prezintă sf. Apostol şi evanghelist Marcu. Şi ni-l prezintă botezând la Iordan. Căci veneau la el iudeii şi intrau în râul Iordan, îşi mărturiseau păcatele după care sfântul îi afunda cu tot cu cap în râul Iordan. Nimeni nu mai făcuse aşa ceva. Era o practică neobişnuită pentru evrei. Ei , pentru ispăşirea păcatelor aduceau jertfă un ied, de unde şi vorba păstrată până astăzi de ţap ispăşitor. Preotul legii vechi punea mâinile pe capul ţapului şi după o rugăciune de implorare a milei şi a iertării Divine, sacrifica iedul. Doar Ioan boteza cu botezul pe care evangheliştii l-au numit botezul pocăinţei! Vedeţi? era primul care îl angaja şi pe om să conlucreze cu Dumnezeu la curăţirea şi iertarea păcatelor. Le cerea lacrimi, căinţa pentru relele săvârşite, hotărârea de anu le mai repeta, şi numai după aceea îi boteza. . La acest om vine Hristos. În faţa acestui sfânt Hristos vine să se boteze. Iară Proorocul Ioan se cutremură ştiind că Iisus este Mesia cel aşteptat.

   Dar, fraţi creştini, de ce oare Hristos vorbeşte despre Ioan Botezătorul şi spune că: Adevărat vă spun vouă că nu e nimeni dintre cei născuţi din femeie care să fie mai mare decât Ioan Botezătorul! Priviţi atent la el şi minunaţi-vă. Proorocul Maleahi îl numeşte „îngerul Domnului” Dar fraţilor, sfântul acesta în timpul vieţii lui nu a făcut nici o minune! Şi apoi de ce e numit prooroc, pentru că singura lui proorocie a fost: pocăiţi-vă că s-a apropiat Împărăţia Cerurilor. Este totuşi numit cel mai mare dintre cei născuţi din femeie. Pentru curăţia lui sufletească, pentru bărbăţia lui în propovăduirea adevărului şi în mustrarea fărădelegilor. Nu s-a sfiit să certe pe Irod, fiul celuilalt Irod care a vrut să îl omoare când era mic, şi l-a mustrat pentru precurvia lui cu soţia fratelui său, mustrare pentru care a şi suferit temniţă şi apoi moarte. Nu s-a sfiit să îi certe pe conducătorii şi învăţătorii legii vechi, numindu-I pui de năpârci. Luaţi dară aminte voi, cei care căutaţi clarvăzători şi minuni la comandă, că Cel mai mare om născut din femeie nu a săvârşit nici o minune. Doar a propovăduit pocăinţa.

   Hristos Iisus vine la Iordan, şi se botează de către Ioan. Şi zice sfânta Scriptură că „îndată a ieşit din apă. Adică nu a mărturisit păcate pentru că nu avea. Venise la Iordan ca să sfinţească apele, să alunge din ele zeităţile grecilor şi ale romanilor, şi să Deie apei putere de curăţire, prin botezul cu apă şi cu Duh Sfânt. Botezul Domnului a fost el însuşi preînchipuire a botezului creştin de astăzi, aşa cum botezul pocăinţei, al lui Ioan este preînchipuire şi a tainei sfântului botez şi al tainei sfintei spovedanii de astăzi, taină care este în fapt ca o scăldătoare perpetuă a sufletului odată botezat, dar cuprins de neputinţe.

   Fraţi creştini, astăzi în mai toate bisericile ortodoxe se săvârşeşte slujba de sfinţire mare a apei, sau a Aghiasmei mari , aşa cum este ea numită în popor. Ce este în fapt aghiasma mare şi la ce ne este nouă de trebuinţă? Aghiasma mare este una dintre cele trei mari minuni care definesc ortodoxia ca şi singura credinţă mântuitoare: Sfânta Lumină de la Ierusalim, care doar la ortodocşi se coboară, şi ortodocşii o dau catolicilor, copţilor şi altor câtorva religii creştine, neputrezirea trupurilor unor sfinţi, sfintele moaşte zis, şi nestricarea Aghiasmei mari, şi înzestrarea apei acesteia cu puteri tămăduitoare şi izgonitoare de neputinţe trupeşti şi sufleteşti, după nişte rugăciuni speciale pe care le veţi auzi astăzi, şi pe care nu doar că le veţi auzi, dar vă sfătuim să le şi ascultaţi cu atenţie.

   După rugăciunile preoţilor apa îşi îmbogăţeşte firea cu harul izbăvirii, cu binecuvântarea Iordanului, devine nestricăcioasă, şi are , cum zicem şi în rugăciune: dar de sfinţenie, dezlegare de păcate,vindecare de boli, dracilor pieire, îndepărtarea puterilor celor potrivnice, şi plină de putere îngerească. Iar cei ce o vor lua spre gustare sau stropire le va fi lor spre curăţirea sufletelor şi a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfinţirea caselor şi spre tot folosul şi binecuvântarea. Vă îndemnăm să luaţi acasă atât cât să vă rămână tot anul, să o păstraţi la loc de cinste, bătrânii de obicei o ţineau aninată de icoană. E de datoria noastră a preoţilor să vă amintim că Aghiasma mare se bea , pe nemâncate , înainte de anaforă, de astăzi începând până pe 14 ianuarie inclusiv, când se sfârşeşte praznicul Botezului Domnului. De asemenea, cu binecuvântarea duhovnicului se poate lua aghiasmă mare, după spovedanie, se pot stropii casele sau persoanele la vreme de mare ispită(şi acest lucru vă sfătuim să-l săvârşiţi, în măsura posibilităţii tot după sfătuirea cu preotul la care vă spovediţi).

   Trebuie să vă facem atenţi, să nu introduceţi în sticluţa cu aghiasmă fire de busuioc. Seminţele pot germina şi veţi strica aghiasma. De asemenea trebuie avut grijă, dacă vă rămâne Aghiasma mare de pe un alt pe altul, este bine, dacă nu beţi sau nu stropiţi casa, să o vărsaţi într-un loc curat, unde nu trec animale , la flori, sau la rădăcina unui copac. Vă facem atenţi deasemenea că în babe(cum se spune în popor) se spune că nu ai voie să faci lături, sau să te speli săptămâna aceasta. Fraţi creştini, ortodoxia noastră nu are rânduieli împotriva curăţeniei trupeşti. Afară de cazurile sărbătorilor mari, când este indicat să ne ocupăm mai mult de suflet decât de trup, nu avem oprelişti în primenirea trupului.

   Scurtăm cuvântul nostru îndemnându-vă să nu minimalizaţi importanţa acestor daruri ale ortodoxiei noastre frumoase, şi să nu vă lipsească anafora, aghiasma mare şi aghiasma mică din case, să vă obişnuiţi copii de mici cu sfinţeniile acestea, cu inchinatul şi rugăciunea la masă, seara si dimineaţa, în culcare şi-n trezire, hrăniţii sufleteşte şi trupeşte cu Anafora, cu aghiasma, obisnuitii cu spovedania şi Sfânta Împărtăşanie, pentru că aşa îi creşteţi sănătoşi şi trupeşte şi sufleteşte. Altfel veţi avea nişte copii veşnic revoltaţi, nemultumitori şi plini de spaime şi de frici, schizofrenici sufleteşte.

   Să ascultăm cu luare aminte continuarea slujbei, şi la momentul luării apei sfinţite vă rugăm să nu uitaţi că vă aflaţi în Casa lui Dumnezeu, şi să păstraţi bunacuviinţă, neînghesuindu-vă, ci având răbdarea şi decenţa impuse de locul şi spaţiul sacru în care ne aflăm. Şi încheiem cuvântul, pentru că tot prăznuim botezul pocăinţei, cu un îndemn la pocăinţă al fericitului întru adormire părintelui nostru Arsenie Papacioc: „Nu amânaţi pocăinţa până în ultimul moment, că, cine ştie, îl apucăm sau nu! Sunt câţiva care au trăit rău şi au murit bine. Aceştia sunt foarte puţini. Dar sunt atâţia care-au trăit rău şi-au murit rău.”     Amin.