de Elena Dinu-Gavrilă – 25 martie 2008

Preacinstită, preamărită, Crucea Domnului Iisus !
În Grădina Dobrogei, foc de leac pe răni ai pus.
Răsărită din sămânţă de creştin adevărat,
Ai crescut în bogăţia lacrimilor ce ţi-am dat.Ploi şi vânturi mângâiară peste veacuri trupul tău
Ni te-a dăruit, minune, milostivul Dumnezeu.
Prigonită-n vremuri grele, necinstită de păgâni,
Sabie şi pavăză ai rămas pentru creştini.

Steg biruitor de luptă împotriva celui rău.
Te-a sfinţit suprema jertfă – Iisus – Om şi Dumnezeu.
Lângă tine mă cutremur – sunt nevrednic, păcătos,
Să m-ating de-altarul jertfei Domnului nostru Hristos.

Cruce sfântă şi iubită, pomul vieţii, semn ceresc,
La piciorul tău ard lacrimi, suflete se dezrobesc,
La piciorul tău se-nchină şi pământ şi Cer degrabă
Şi puternică se face toată inima cea slabă.

Dă-mi, Stăpâne-al meu putere să iau Crucea, să-ţi urmez,
Iar din bogăţia lumii, doar iubirea-Ţi să păstrez!