articol semnt de Constantin Dan, aparut in revista ‘Credinta Ortodoxa‘ nr. 7 (101), iulie 2005

EXPERIENŢA PASTORALĂ din mediul urban arată preotului atent la mişcările şi mutaţiile petrecute în sufletele păstoriţilor săi o serie de fenomene de apostazie ce ar trebui să provoace o adâncă îngrijorare.

Unul dintre acestea este cel întâlnit tot mai des sub presiunea intensei propagande pro-ecumeniste la care suntem supuşi în ultimii ani: anume afirmaţia – şi deci concepţia – potrivit căreia „există un singur Dumnezeu, deci toţi oamenii se închină (cred, se roagă) la acelaşi Dumnezeu.

Monoteismul contemporan

„Cred într-Unul Dumnezeu?”. Aşa începe mărturisirea de credinţă a „bine-credincioşilor”, „drept-slăvitorilor (măritorilor)” creştini ortodocşi. Nu comentăm acum faptul că pentru cele mai multe naşe (naşi) aceasta rămâne necunoscută integral, ci ne limităm la aspectul monoteist.

În zilele noastre pericolul politeismului pare a fi cu desăvârşire exclus. Si atunci tatăl minciunii cel viclean, vrăjmaşul (satana) dă oamenilor următoarea sugestie după logica sa drăcească. Precum în rai, el înfiripă în mintea oamenilor „slabi de înger” un dialog ca acesta:

– Câţi dumnezei există? – Unul singur! – Este acest Dumnezeu creatorul tuturor oamenilor? – Da! – Deci cui se închină (se roagă, cred) toţi oamenii? – Acestuia, aceluiaşi Dumnezeu!

Si noul şarpe se retrage fericit pentru victoria obţinută asupra acestor suflete înşelate ce cad astfel în cel mai greu păcat: blasfemia, hula împotriva Duhului Sfânt.

Lipsiţi de cunoaşterea celor mai elementare noţiuni ale credinţei în care sunt botezaţi, a Sfintelor Scripturi şi ale învăţăturilor Părinţilor, cufundaţi cu totul în preocupările şi aspiraţiile umaniste ale acestei lumi, credincioşii ce se numesc pe sine „ortodocşi” nu sesizează ilogica acestei concepţii – fie ea chiar şi cea a bunului simţ -.

Reluăm ecuaţia:

Dacă există Un Dumnezeu, atunci:
– El a creat universul
– în univers o singură planetă locuită: pământul (aceasta este până în prezent singura certitudine, restul sunt simple speculaţii nedovedite)
– pe ea o singură specie umană („rasele” umane fac parte din aceeaşi singură specie) ce alcătuiesc laolaltă Omul (generic).

Legătura dintre Dumnezeul unic şi Om se cheamă religie (credinţă, închinare). Si atunci cum poate să fie altfel decât:

Un Dumnezeu – un Om – o credinţă (religie, închinare)

Această unică, singură credinţă este cea revelată (descoperită) de către Însuşi Dumnezeu aleşilor Săi, păstrată şi propovăduită până la sfârşitul veacurilor de către Sfânta Sa Biserică Sobornicească, Apostolească şi Ortodoxă.

Pluralism religios

„Si atunci cum rămâne cu celelalte religii (credinţe)?” Să punem mai departe această întrebare Duhului Sfânt, „Carele a grăit prin prooroci”, adică exact în Scripturile Vechiului Testament: „Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine!” (Ieşirea XX, 2).

„Cum aşa? Dar ce, mai pot exista şi alţi dumnezei?”

Păi se vede treaba că da, altfel de ce s-ar mai dat întâia poruncă în Decalog? De altfel, şi aici ignoranţa este la locul ei, peste 80% din credincioşi nu cunosc toate poruncile, ci cel mult 5-6. Fiind întrebaţi, ei încep de obicei cu: „să nu ucizi”, „să nu furi”, „să nu minţi”, „să nu curveşti”, şi nu ştiu că aceasta este prima şi cea mai importantă dintre ele!

Poporul ales primeşte odată cu tablele legii, şi poruncile, legiuirile şi rânduielile ce au urmat, dreapta şi unica religie (credinţă) a lui Dumnezeu:

„Toate câte am grăit către voi, păziţi-le, şi numele dumnezeilor streini să nu le pomeniţi, nici să se auză din gura voastră.” (Ieşirea XXIII, 13)

„Pentru că va merge îngerul Meu, carele te va povăţui pre tine şi te va duce la amorei, şi hetei, şi ferezei, şi hananei, şi gherghesei, şi evei, şi evusei, şi-i voi sfărâma pre ei. Să nu te închini dumnezeilor lor, nici să slujeşti lor, să nu faci după faptele lor; ci stricând să strici capiştile lor, şi zdrobind să zdrobeşti stâlpii lor.” (Ieşirea XXIII, 23-24)

„Că toţi dumnezeii păgânilor sunt draci” (Psalm 95, 5)

Cum ar suna astăzi poruncile acestea înfricoşate în cadrul unui „dialog ecumenic” gen „San Egidio” sau cele de la Asissi? Dar în „Charta Ecumaenica”?

„Nu vă înjugaţi întru alt jug cu cei necredincioşi. Că ce împărtăşire are dreptatea cu fărădelegea? Sau ce împreunare are lumina cu întunericul? Sau ce unire are Hristos cu Veliar? Sau ce parte este credinciosului cu cel necredincios? Sau ce însoţire este Bisericii lui Dumnezeu cu idolii?” (2 Corinteni VI, 14-16)

Creştinism, iudaism, islam: acelaşi Dumnezeu?

În ultimii ani în ţara noastră, ca şi în Occident de altfel, au pătruns tot mai mulţi oameni de afaceri evrei şi musulmani (turci, arabi), ce au deschis tot felul de întreprinderi mixte şi au contractat, cum era de aşteptat şi mariaje mixte. Pe lângă aceasta, evenimente cum au fost doborârea turnurilor din septembrie 2001 şi răpirea ziariştilor din Irak au fost intensiv mediatizate pe toate canalele de televiziune. În nenumărate talk-show-uri au apărut diverşi musulmani şi „creştini” ce au purtat un frăţesc dialog pe teme religioase, manifestând ideea „închinării” la acelaşi Dumnezeu. Pentru românaşii direct interesaţi în afacerile (mai mult sau mai puţin legale) şi mariajele cu musulmani ce le aduc oarece bunăstare „pe praful acesta”, ca şi pentru marea masă de ignoranţi într-ale religiei, ideea prinde deja rădăcini.

Ca să fie clar odată pentru totdeauna, să auzim ce spune iarăşi Duhul Sfânt, de data asta în Legea harului, Noul Testament, în care suntem botezaţi, noi, cei care potrivit propriului legământ de bună voie şi nesiliţi de nimeni ne-am lepădat de 3 ori „de satana şi de toţi slujitorii lui” şi ne-am unit cu Hristos, crezând Lui ca unui Împărat şi Dumnezeu:

„Nu am scris vouă ca şi cum nu aţi şti adevărul, ci ca şi cum aţi şti pre el şi cum că toată minciuna din adevăr nu este. Cine este mincinosul, fără numai cel ce tăgăduieşte că Iisus este Hristos? Aceasta este antihrist, care tăgăduieşte pre Tatăl şi pre Fiul. Tot cel ce tăgăduieşte pre Fiul, nici pre Tatăl nu are, iar cel ce mărturiseşte pre Fiul şi pre Tatăl are. Drept aceea voi ce aţi auzit dintru început, întru voi să rămâie. Si de va rămânea întru voi ce aţi auzit dintru început, şi voi în Fiul şi în Tatăl veţi rămânea. Si aceasta este făgăduinţa carea însuşi au făgăduit nouă, viaţa cea vecinică. Aceastea am scris vouă pentru cei ce înşală pre voi.” (1 Ioan II, 21-26)

Despre evrei şi religia lor actuală – iudaismul – nu credem că mai trebuie făcută vreo demonstraţie: sunt urmaşii celor ce L-au contestat pe Domnul Iisus ca fiind Hristos (Mesia) şi L-au osândit la răstignire pentru „hula” de a Se fi socotit pre Sine Fiul lui Dumnezeu.

Să vedem acum ce zice aşa-numită „carte sfântă” – Coranul – despre Iisus Hristos Dumnezeu Fiul:

„Allah Preaînaltul a grăit în această privinţă: O, voi oameni ai Cărţii! nu exageraţi în privinţa religiei voastre şi nu spuneţi despre Allah alta decât numai adevărul! Mesia Isus, fiul Mariei, este trimisul lui Allah, cuvântul Sau pe care El l-a transmis Mariei şi un duh de la El. Credeţi, aşadar, în Allah şi în trimişii Săi! Si nu spuneţi ‘Trei!’ Opriţi-vă, de la aceasta şi va fi mai bine pentru voi! Allah nu este decât un Dumnezeu unic! El este prea înalt pentru a avea un fiu!” (4, Surat An-Nisa: 171).

„Si a mai grăit Allah Preaînaltul: „Necredincioşi sunt aceia care zic: ‘Dumnezeu este Mesia, fiul Mariei’. Spune: „Cine L-ar putea împiedica pe Allah daca ar voi să-i facă să piară pe Mesia, fiul Mariei, ca şi pe mama lui şi pe toţi care se află pe pământ?” (5, Surat Al-Ma. ida: 17). Capitolul VI continuă cu şirul blasfemiilor antihristice ale mincinosului profet, de trei ori anatema (blestemat) fie el, numele şi „învăţătura” lui diavolească!

Mult mai grav a fost faptul că de multe ori la televiziune reprezentanţi ai ortodoxiei (nu vrem să le dăm numele spre nu-i face mai de ocară), în loc să apere credinţa în felul Sfinţilor Părinţi şi Mărturisitori, adică duhovniceşte şi nepătimaş, s-au miorlăit în faţa telespectatorilor, arătând cât de prieteni, dacă nu chiar fraţi, pot fi creştinii şi musulmanii, ce ar avea chiar precepte religioase comune!

Fraţi români, clerici şi credincioşi! Oare Sfinţii mucenici Brâncoveni şi o sumedenie de alţi creştini necunoscuţi, în zadar şi-au vărsat sângele lor?

Să auzim încă o dată ce le grăieşte Duhul Sfânt, mai întâi evreilor din vremea Mântuitorului, apoi urmaşilor lor iudaişti, şi apoi şi musulmanilor:

Eu ceea ce am văzut la Tatăl Meu grăiesc; şi voi ceea ce aţi văzut la tatăl vostru faceţi.

Răspuns-au şi au zis lui: Tatăl nostru, Avraam este. Zis-au lor Iisus: de aţi fi fost fii ai lui Avraam, lucrurile lui Avraam aţi fi făcut. Iar acum Mă căutaţi să Mă omorâţi pe Mine, Om care adevărul am grăit vouă, care am auzit de la Dumnezeu; aceasta Avraam n-a făcut.

Voi faceţi lucrurile tatălui vostru. Zis-au drept aceea lui: noi din curvie nu suntem născuţi; un Tată avem, pe Dumnezeu.

Zis-a lor Iisus: de ar fi fost Dumnezeu Tatăl vostru, M-aţi fi iubit pe Mine; că Eu de la Dumnezeu am ieşit şi am venit; că n-am venit de la Mine Însumi, ci Acela M-a trimes. Pentru ce glasul Meu nu-l cunoaşteţi? Căci nu puteţi să auziţi cuvântul Meu.

Voi din tatăl diavolul sunteţi, şi poftele tatălui vostru voiţi să faceţi. (Ioan VIII, 38-44)

Dar, măcar toţi „creştinii” se închină la acelaşi Dumnezeu?

„Părinte, am înţeles cât de cât cu evreii şi musulmanii, dar ce ne mai spui atunci despre fraţii noştri catolici şi armeni (anglicani, luterani, reformaţi, etc.)? Ei Îl recunosc pe Iisus ca Hristos şi Mântuitor, ba chiar cred şi sunt botezaţi ca şi noi în numele Sfintei Treimi!”

Cum să nu spui acestea, atunci când nu cunoşti nici dogmele, canoanele şi liturgica ortodoxe şi nici rătăcirile celorlalţi, ale „răucredincioşilor creştini”, eterodocşii de toate felurile!

O, Doamne Duhule Sfinte, ce ne răspunzi aici?

„Un Domn, o credinţă, un Botez” (Efeseni IV, 5)

„Cred într-una Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică, mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor?”

Iarăşi, acelaşi scurt-circuit logic diavolesc ecumenist. Deci, cum vor putea mai multe „biserici” diferite ce mărturisesc diferite credinţe şi au diferite botezuri, şi clerul şi credincioşii lor să creadă şi să se închine aceluiaşi Dumnezeu?

De pildă, armenii, copţii şi unii sirieni fiind monofiziţi, mărturisesc un Hristos cu o singură natură, voinţă şi lucrare. Aşa făcând, s-au rupt de Biserică şi au fost daţi anatemei de către patru Sinoade ecumenice!

Închinarea noastră a ortodocşilor măcar, aşa cum învaţă şi copii la şcoală, arată prin degetele inelar şi cel mic de la mâna dreaptă că noi credem şi mărturisim Un Domn, cu două naturi, voinţe şi lucrări (divină şi umană)! Este Acesta acelaşi Hristos cu al monofiziţilor?

Catolicii, sau mai bine zis papistaşii, spun aşa: „Spiritul (Duhul) Sfânt? carele din Tatăl şi din fiul (filioque) purcede?” iar închinarea lor, mărturisind această „dogmă” blestemată, se face invers, şi după ei urmează cu aceeaşi închinare anglicanii şi protestanţii.

Frate creştine ortodox, Acelaşi Dumnezeu se mărturiseşte aici? Aceeaşi Sfântă Treime?

Gândeşte-te şi trezeşte-te:

  • Ortodoxie:
    Tatăl naşte şi purcede
    Fiul este născut
    Sfântul Duh este purces din Tatăl
  • Papistaşi:
    Tatăl naşte şi purcede
    Fiul este născut dar purcede şi el!
    Sfântul Duh purcede şi din Tatăl şi din fiul!

Acum, vezi bine că Fiul şi Duhul Sfânt nu sunt aceiaşi! Si nu numai atât, nici Tatăl nu este acelaşi: la ortodocşi El este unica sursă a purcederii!

Atât şi ar fi fost de ajuns ca să vedem că nu ne închinăm la acelaşi Dumnezeu. Cine vrea mai multe deosebiri, să se ostenească şi să caute şi va găsi că începând de la 1054 şi până astăzi deosebirile dogmatice, canonice şi liturgice s-au înmulţit necontenit, ajungând la cîteva zeci, şi nu mici şi neînsemnate ci chiar mari şi decisive!

În încheiere, să lămurim turma noastră cuvântătoare (înţelegătoare), ce fel de „dumnezeu” este acela la care se închină toţi oamenii şi cine sunt aceia care-l propovăduiesc:

„Care este atunci „religia asupra căreia toţi oamenii au căzut de acord?” Este oare vorba despre creştinism? Să-l urmărim pe masonul francez Albert Lantoine care scria: „Părerea generală este că fondatorii francmasoneriei au vrut să creeze o punte de legătură între culte?”

Aşa că frate creştine ortodox, ierarh, preot sau mirean, ori-ori? Nu se poate sluji la doi stăpâni.