[După dr. med. Antun Lisec, Iubeste copilul şi lasă-l să trăiască, Sibiu, 2000.]

  1. Pierderea copilului.
  2. Urmări fizice asupra mamei (din care unele pot provoca moartea):
    • leziunea colului uterin, perforatia uterului, hemoragii, lezarea intestinelor sau a altor organe abdominale, inflamatia uterului,a trompelor, a pelvisului şi a întregii cavităti abdominale, starea septică (otrăvirea s?ngelui), tromboembolie (cheaguri de sânge care astupă vasele sanguine);
    • obturarea trompelor uterine, sterilitatea, hemoragii uterine neregulate, endometrioză, cresterea frecventei sarcinilor extrauterine, cicatrici şi îngustarea colului uterin, placenta previa, atonia uterului, izoimunizarea, insuficienta placentei, mortalitatea perinatală crescută;

Urmări psihice. Depresii, sentiment de vinovătie, tristete, insomnii şi cosmaruri, atacuri de anxietate, frustrare, pierderea respectului de sine, distrugerea psihicului propriu, aparitia răcelii emotionale, pesimismul, pierderea motivatiei, dereglări sexuale.

Pot apărea şi reactii psihotice acute, reactii schizofrenice, psihoză afectivă (depresie, pierderea memoriei, dificultăti de concentrare, pierderea interesului pentru activităti desfăsurate şi predispozitie pentru bolile de dependentă, schimbări dramatice ale persoanei, predispozitie pentru plâns).

Dacă şi tatăl a participat la omorârea copilului, aceste urmări apar şi la el.
Urmări asupra familiei. Dereglări ale relatiilor dintre membrii familiei. Chiar şi copiii născuti resimt răceala emotională, dezamăgirile şi alte stări nevrotice sau psihotice cauzate de omor.

Urmări asupra societătii. Societatea ar fi mult mai fericită dacă membrii ei nu ar fi răniti de traumatismul uciderii copiilor nenăscuti. Orice boală fizică sau psihică a indivizilor se reflectă asupra întregii societăti. In afară de aceasta, uciderea copiilor nenăscuti a dus la o scădere dramatică a natalitătii.

Urmări asupra celor care au participat la sâvârsirea acestui act. Persoanele care au săvârsit această crimă cum ar fi medicii, surorile medicale, farmacistii, sunt afectati de tulburările psihice deja enumerate. Toate acestea se răsfrâng negativ şi asupra familiilor lor după cum recunosc ei însisi.

Se încalcă normele etice ale profesiunii de medic. Formularea de la Geneva a jurământului lui Hipocrat pe care îl depune orice medic contine cuvintele: “…voi respecta în mod absolut viata omului încă din momentul conceptiei sale…, declar aceasta în mod liber şi în deplină cunostintă de cauză făcând apel la onoarea mea!…”

MĂRTURII ALE UNOR FEMEI CARE AU FĂCUT AVORT

“Nu as mai face-o niciodată, indiferent de părerea celor din jur.

Mi-am avortat copilul. Odată cu el a murit şi ceva din mine, ceva ce nu mai poate fi nicicând trezit la viată. Astăzi nu as mai lua o asemenea hotărâre, indiferent ce ar spune cei din jur. Trăiesc cu o frică în mine de care nu mai pot scăpa. Am cosmaruri în care îmi apare o fetită care fuge spre mine cu bratele întinse şi întreabă mereu: De ce, mămico? De ce? Apoi mă trezesc udă de transpiratie. Acest vis şi privirea fetitei mă urmăresc continuu de când am avut acea interventie.

De ce numai eu sunt pedepsit pentru fapta mea, nu şi fostul meu prieten, desi a fost şi el părtas?

Relatez această întâmplare pentru folosul tuturor femeilor. Gânditi-vă foarte bine ce faceti, pentru că vă vor chinui visele şi vă vor urmări privirile celor ce nu mai sunt…, nu permiteti nimănui să vă constrângă, pentru ca viata voastră va fi distrusă. Nu faceti aceeasi greseală ca mine! Judith”.(Din revista pentru elevi Schreibenkleister, Bad Neustadt / Baurische, Rhon, Germania)*

“De ce nu mi-a spus nimeni ce va urma? Toti cei care m-au sfătuit să fa avortul în urmă cu doi ani – doctorul consilierul, părintii, prietenii, prietenele şi sotul meu – m-au asigurat că asa e cel mai bine pentru mine şi pentru copilul meu! Acum copilul meu este mort, iar eu sunt disperată! Nu mai pot să dorm noaptea, nu mai pot să râd. Nimeni nu mă întelege!

Vă rog, spuneti tuturor oamenilor cât de groaznic este un avort!

Dureri cumplite îmi chinuie trupul şi sufletul. De ce nu mi-a spus nimeni ce va urma? Jutta”.*

Avortul este deci un păcat, fiindcă embrionul are viată din momentul conceperii lui. Dacă însă ati recurs la avort în viata dumneavoastră, la Mântuitorul nostru Iisus Hristos puteti afla remediu! Rugati-vă lui Dumnezeu pentru iertarea acestui păcat, pentru eliberare şi pace: El vă va asculta şi ajuta!