ARHIEPISCOPIA TOMISULUI
BIROUL DE COMUNICARE ŞI RELAŢII MASS-MEDIA
TEL. FAX. 0241 611201

Astăzi, 18 ianuarie, în cadrul Sfintei Liturghii săvârşite la Catedrala „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“ din Constanţa, Înaltpreasfinţitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a evocat personalitatea poetului Grigore Vieru, trecut la cele veşnice. Cu acest prilej Ierarhul locului a afirmat: 

„se cuvenea să facem acest popas de rugăciune în cadrul Sfintei Liturghii pentru cel ce a slujit credinţa, neamul şi ţara, pentru cel ce a fost şi rămâne simbolul Basarabiei reînviate, pentru cel ce a avut curaj – firav, cu firea sa omenească, dar puternic cu sufletul său atât de cald – să îi înfrunte pe cei ce nu recunoşteau limba din Basarabia ca limba română. De aceea, trebuie să ne aducem aminte de el cu recunoştinţă şi cu pioşenie astăzi, când este ziua recunoştinţei, aşa cum am ascultat din Sfânta Evanghelie.

Poetul Grigore Vieru este, cu adevărat, cel ce ne-a lăsat cea mai frumoasă poezie despre ceea ce înseamnă moartea. O poezie în stilul său filosofic şi profund, dar care ne arată că moartea nu trebuie să fie o înspăimântare, ci o uşă spre Dumnezeu. S-a inspirat în această poezie din cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur; şi noi trebuie să ne inspirăm din cuvintele Sfinţilor Părinţi.

Grigore Vieru a fost o flacără vie care a ars neîncetat pentru neamul său, pentru Biserica sa, pentru ţară. El a socotit ţara nu doar Basarabia, ci toată România, cu ţinuturile româneşti istorice.S-a sfârşit în mod tragic, parcă Dumnezeu a vrut să se împlinească cu el acest sfârşit, aşa cum tragică a fost istoria noastră.

Trebuie să avem recunoştinţă faţă de acest mare român din Basarabia care a venit să aducă în cealaltă parte românească căldura sufletului chinuit şi trecut prin multe vitregii istorice.

Veşnică să-i fie pomenirea şi noi să-l pomenim cu evlavie, cu dragoste frăţească, cu acea nădejde că, dacă a plecat din viaţa aceasta, îl primeşte Părintele Îndurărilor şi, poate, prin el, să ne trimită Dumnezeu lumină cerească şi binecuvântare.”

Biroul de presă al Arhiepiscopiei Tomisului

Un moment emoţionant s-a petrecut în 1973, atunci când Grigore Vieru a trecut, pentru prima oară, Prutul, împreună cu o delegaţie de scriitori sovietici: „Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în Cosmos, eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul“, spunea poetul.

Nu am moarte cu tine nimic
                       de Grigore Vieru

Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc
Cum te blestema unii, vreau să zic,
La fel cum lumina pârăsc.

Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi
De-ai avea mamă şi-ar muri,
Ce-ai face tu şi cum ar fi
De-ai avea copii şi-ar muri?!

Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc.
Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
Dar numai din propria-mi viaţă trăiesc.

Nu frica, nu teamă,
Milă de tine mi-i,
Că n-ai avut niciodată mamă,
Că n-ai avut niciodată copii.