de Girel Barbu

Tatăl nostru Bun şi Sfânt
La-nceput ai fost Cuvânt
O enigmă şi-un mister
Ce le-ai prefăcut în cer
O scânteie dar divină
Şi-ai făcut din ea Lumină
Poruncit-ai doar în şoapte
Şi-ntr-o clipă a fost noapte
Ai rostit suav Cuvântul
Şi s-a rotunjit pământul
Ţi-ai închipuit strigarea
Şi s-a-ntins îndată marea
Ai cules din neant atomul
Şi din lut zidit-ai omul
Numai auzindu-ţi graiul
A luat fiinţă raiul.Sfinţească-se numele tău
De orice om ori bun ori rău
Sfinţească-se numele tău
Că e înger sau călău
Sinţească-se numele tău
Pe deal pe câmp sau birou
Sfinţească-se numele tău
În aer pe uscat în pârău
Sfinţească-se numele tău
În dreapta în stânga în hău
Sfinţească-se numele tău
În pustiu în gară în metrou
Sfinţească-se numele tău
De prunc de moşneag de flăcău
Sfinţească-se numele tău.
Toată stirpea omenească
Numele tău să-l sfinţească.

Vie Împărăţia Ta
Privim în sus în fiecare zi
Să vedem cerul deschis
Te aşteptăm Doamne să vii
Pe un nor cum ai promis.
Te aşteptăm să ne ridici
Din lumea plină de ispite
E întuneric Doamne pe aici
Şi viaţa este pe sfârşite
Numai tu eşti împăratul
Aşteptat din veac să vină
Şi săracul şi bogatul
De la tine iau lumină …
Vie Împărăţia Ta
De se poate mai curând
Doamne te vom aştepta
Pe cărarea unui gând.

Facă-se voia Ta
Nici o gâză-n plină vară
Fără voia ta nu zboară
Nici o frunză cât de mică
Fără voia ta nu pică
Nici un fir de păpădie
Fără voia ta nu-nvie
Nici un greiere nu cântă
Fără voia ta cea sfântă
Nici firava adiere
Şi nici blânda mângâiere
Nici surâsul unui prunc…
N-ar fi sus n-ar fi adânc
N-ar fi pace nici iubire
Nici un strop de fericire
Nimic nu mişcă pe lume
Fără voia ta Stăpâne.

Precum în cer, aşa şi pe pământ
Precum în cer e liturghie
Aşa şi pe pământ să fie.
Să zicem toţi pe româneşte:
“Doamne Sfinte miluieşte!”
Precum în cer este Lumină
Aşa şi pe pământ să vină
Să strălucească-n noi precum un soare
Slava Domnului – cea mare
Precum în cer dragostea nu scade
Aşa şi pe pământ să facă roade
Să ne iubim profund mereu
Cum ne iubeşte Dumnezeu.
Precum în cer s-a înălţat cel Sfânt
Aşa să se coboare pe pământ
Lumea să o izbăvească
Pe noi să ne mântuiască!

Pâinea noastră, cea spre fiinţă
“Luaţi mâncaţi” a zis din gură
Şi-şi făcu trupul prescură
Şi-l dădu ca să cineze
Celor care vor să-l urmeze
Şi aşa această pită
S-a făcut hrană sfinţită
Şi de-atuncia tot creştinul
Şi românul şi străinul
Frâng din trupul lui Hristos
Şi mănâncă cu folos.
Cu Hristos cin’ se hrăneşte
În veac nu mai flămânzeşte …
Mâncaţi din Iisus Hristos
Să vedeţi că e gustos
Gustă omule îţi spun
Ca să vezi cât e de Bun.
Dă-ne-o nouă astăzi

Dă-ne Doamne nouă pâine
S-o avem şi azi şi mâine
Înmulţeşte-o ca-n pustie
Spre fiinţă să ne fie
Nu pe gratis să ne-o dai
Cum de mult ai dat-o-n rai
Cere-ne pe ea Stăpâne
Credinţă şi fapte bune
Milă frică şi răbdare
Cred că nu-i un preţ prea mare.
Tot omul să se gândească
Dacă vrea să se hrănescă
Să plătească cu ceva
Pâinea de pe masa sa –
Nu ai bani nu-i o ruşine
Poţi plăti c-o rugăciune.

Şi ne iartă nouă greşelile noastre
Facem pasul şi greşeala –
Greu de ţinut socoteala
Noaptea ziua dimineaţa
Răstignim pe cruce Viaţa
Pe cei goi nu-i îmbrăcăm
Pe flămânzi nu-i săturăm
Pe bolnavi nu-i vindecăm
Înjurăm de lucruri sfinte
De numele tău Părinte
Ne rugăm numai de formă
Şi ne închinăm la normă
Credinţa ne e subţire
N-avem milă nici iubire…
Iartă-ne Tată Divin
De greşeli în veci . Amin!

Precum şi noi iertăm greşiţilor noştri…
Dacă noi nu vom ierta
Celor ce ne sunt duşmani,
În zadar ne vom ruga,
Săptămâni întregi şi ani.
Să ne dăm capul de pietre,
Cruci să facem cât Ceahlăul,
Domnu-n veci, n-o să ne ierte,
Singuri, noi ne facem răul.
Când cerem să fim iertaţi,
Promitem, la fel – solemn;
Doar iertarea între fraţi
E cel mai înalt îndemn.
Iartă-i Doamne şi-i păzeşte
Pe cei care-i credem răi
Şi în cer îi locuieşte,
Că şi ei sunt fiii tăi!

Şi nu ne duce pe noi în ispită
Suntem slabi Tu ne-ntăreşte
Suntem răi ne izbăveşte
Suntem proşti Tu ne învaţă
Morţi suntem Tu dă-ne viaţă
Noi cădem Tu ne înalţă
Desculţi suntem Tu ne-ncalţă
Ni s-a ofilit credinţa
Luminează-ne fiinţa
Am rămas ai nimănui
Parcă-am fi nişte statui
Chipul care ni l-ai dat
E acum desfigurat.
Dă-ne Doamne cu măsură
Cele ce-s pentru făptură
Nu vrem să fim ispitiţi
Ci spre rai călăuziţi!

Şi ne izbăveşte de cel viclean
Doamne, Doamne ne fereşte
De cel care ne pândeşte
De puterea răului
De adâncul hăului …
Să nu laşi pe necuratul
Să ne ispitească satul
Tu eşti singura speranţă
Ţine-l Doamne la distanţă
Să nu laşi Doamne iscoada
Între noi să-şi vâre coada
Porunceşte-i să se ducă
În pustii ca o nălucă …
Să se destrame să piară
Ca bruma de primăvară
Să plece răul din lume
Să nu-i mai auzim de nume!

AMIN!