Dictionar Bisericesc
There are currently 3 names in this directory beginning with the letter U.
ubicuitate
(lat. ubique = pretutindeni, oriunde)
-- însușirea de a fi în tot locul; ubicuitatea, atotștiința și atotputernicia sunt cele trei atribute ale lui Dumnezeu.
-- însușirea de a fi în tot locul; ubicuitatea, atotștiința și atotputernicia sunt cele trei atribute ale lui Dumnezeu.
Upanișade, Upanișad
(„învățătură secretă”)
-- capitole din Brahmane, cuprinzând comentarii și meditații asupra Vedelor, privitoare la marile probleme ale teologiei și filozofiei: originea lumii, ființa și atributele zeilor, natura sufletului omenesc, raportul lui cu sufletul divin și materia etc. Se remarcă, în aceste comentarii, o mare libertate de gândire, care merge până la ateism. Într-unul din imne, privitor la originea lumii, în care se reflectă întreaga concepție cosmogonică de mai târziu a indienilor, se pune întrebarea ce nume să se dea haosului primar din care a ieșit lumea, haos ce nu poate fi numit nici ființă, nici neființă, nici cer, nici moarte; s-ar putea numi apă, mare sau prăpastie. Şi ființa din ce s-a născut? Din neființă, prin puterea căldurii înțelese, nu ca materie, ci ca spirit, căldura spirituală, care este iubirea. Iubirea leagă ființa de neființă și stă la baza lumii conștiente. Ea este „prima sămânță a inteligenței” (aceste idei au influențat probabil pe Eminescu, în Scrisoarea I). În Upanișade și Brahmane sunt multe versiuni cosmogonice, în care predomină ideea că lumea este o emanație a substanței divine a lui Brahma, prin Brahma înțelegându-se nu un zeu, ci principiul unic care este în fond rugăciunea sacrificială ridicată la rangul de principiu universal și putere creatoare a universului. În Upanișade, literatură mai târzie (datând din mileniul I î.Hr.), creată, se crede, în cea mai mare parte de casta războinicilor și a regilor, ideea de Brahma este înlocuită cu ideea de Atman. Atman („suflet”, „suflare”) se referă la sufletul omenesc ca organism material de natură fină, eterică, ca dublu al corpului omenesc și are rol unificator în coordonarea tuturor simțurilor (prana). Acest Atman e o forță vitală, care există nu mai în om, ci în toate ființele și lucrurile, în tot universul. Există un Atman universal, un suflet al lumii, din care emană sufletul omului ca o scânteie dintr-un foc. Atman nu poate fi cunoscut în esența sa decât printr-o concentrare spirituală orânduită prin legi fixe. Spre a ajunge la această concentrare, la această meditație, există un ansamblu de practici, cunoscute sub numele de Yoga (pe care le recomandă brahmanismul).
-- capitole din Brahmane, cuprinzând comentarii și meditații asupra Vedelor, privitoare la marile probleme ale teologiei și filozofiei: originea lumii, ființa și atributele zeilor, natura sufletului omenesc, raportul lui cu sufletul divin și materia etc. Se remarcă, în aceste comentarii, o mare libertate de gândire, care merge până la ateism. Într-unul din imne, privitor la originea lumii, în care se reflectă întreaga concepție cosmogonică de mai târziu a indienilor, se pune întrebarea ce nume să se dea haosului primar din care a ieșit lumea, haos ce nu poate fi numit nici ființă, nici neființă, nici cer, nici moarte; s-ar putea numi apă, mare sau prăpastie. Şi ființa din ce s-a născut? Din neființă, prin puterea căldurii înțelese, nu ca materie, ci ca spirit, căldura spirituală, care este iubirea. Iubirea leagă ființa de neființă și stă la baza lumii conștiente. Ea este „prima sămânță a inteligenței” (aceste idei au influențat probabil pe Eminescu, în Scrisoarea I). În Upanișade și Brahmane sunt multe versiuni cosmogonice, în care predomină ideea că lumea este o emanație a substanței divine a lui Brahma, prin Brahma înțelegându-se nu un zeu, ci principiul unic care este în fond rugăciunea sacrificială ridicată la rangul de principiu universal și putere creatoare a universului. În Upanișade, literatură mai târzie (datând din mileniul I î.Hr.), creată, se crede, în cea mai mare parte de casta războinicilor și a regilor, ideea de Brahma este înlocuită cu ideea de Atman. Atman („suflet”, „suflare”) se referă la sufletul omenesc ca organism material de natură fină, eterică, ca dublu al corpului omenesc și are rol unificator în coordonarea tuturor simțurilor (prana). Acest Atman e o forță vitală, care există nu mai în om, ci în toate ființele și lucrurile, în tot universul. Există un Atman universal, un suflet al lumii, din care emană sufletul omului ca o scânteie dintr-un foc. Atman nu poate fi cunoscut în esența sa decât printr-o concentrare spirituală orânduită prin legi fixe. Spre a ajunge la această concentrare, la această meditație, există un ansamblu de practici, cunoscute sub numele de Yoga (pe care le recomandă brahmanismul).