A mai zis: socot că dacă omul nu-şi păzeşte inima cum trebuie, uită toate câte le-a auzit, nepăsător. Aşa că vrăjmaşul îşi găseşte loc în el, doborându-l. Tot aşa se stinge câte puţin candela îngrijită şi aprinsă, dacă nu i se pune ulei, şi apoi se înstăpâneşte întunericul asupra ei; ba mai mult, ci şi când îi dă târcoale şoarecele, ca să mănânce feştila, nu poate înainte de stingerea uleiului, dar dacă vede că nu mai are nu doar lumină, ci şi fierbinţeala şi-a pierdut-o, atunci vrând să tragă feştila, doboară şi candela, care dacă e de lut, se sparge, dar dacă e de aramă, stăpânul casei o găteşte iar. Tot aşa, dacă sufletul e nepăsător, câte puţin Duhul Sfânt se depărtează, până când la urmă i se stinge căldura, apoi vrăjmaşul nimiceşte însufleţirea inimii, prăpădind şi trupul prin răutate. Dacă acela este bine aşezat faţă de Dumnezeu, este doar târât spre nepăsare, iar Dumnezeu, milostiv fiind, pune în el frica de El şi gândul la cazne, făcându-l să fie treaz şi să aibă grijă pe viitor, cu multă hotărâre, până la venirea Lui.

Pentru avva Orsisios, Patericul Egiptean