Era odată foarte îmboldit spre curvie avva Moise, şi nemaiputând să şadă în chilie, s-a dus şi l-a înştiinţat pe avva Isidor. Şi avva l-a îndemnat să se întoarcă în chilia lui. El n-a primit, zicându-i: nu izbutesc, avvo. Luându-l cu el, l-a suit pe casă şi i-a zis: ia aminte spre apus. El se uită, văzând sumedenie de diavoli, zvârcolindu-se şi făcând larmă ca să se războiască. Atunci avva Isidor îi zise iar: uită-te şi spre răsărit. Iar el căută şi văzu o puzderie de sfinţi îngeri slăviţi. Atunci avva Isidor îi zise: uite, ei sunt cei trimişi sfinţilor de la Domnul spre ajutor. Cei dinspre apus sunt cei care se luptă cu ei, dar cei mai mulţi sunt cei cu noi. Şi astfel a mulţumit avva Moise lui Dumnezeu, a prins curaj, întorcându-se la chilia lui.

Pentru avva Moise, Patericul Egiptean